Cauza crizei financiare mondiale
Dupa ce George Bush vorbea la inceputul anilor '90 de " noua ordine mondiala" , despre o lume condusa si controlata de corporatii, se pare ca, planurile concepute atunci, incep sa fie puse in aplicare in vremurile noastre. Intr-o analiza aparuta in Foreign Policy, preluata de ziarul Adevarul si redata de mine mai jos, se vorbeste de paradoxurile actualei crize financiare globale.
Printre cele mai ciudate aspecte ale acestei crize, este cel legat de fluxul financiar urias de bani care vine din statele arabe, catre bancile americane. O prima transa de circa 40 mld. usd au fost deja pompati in bancile americane aflate in prag de colaps, s-au cumparat actiuni, si nimeni nu a intrebat de unde vin banii, cine plateste banii [ oficial sunt fonduri de investitii controlate de statele arabe, insa cu precizie nu se stie exact cine sunt de fapt diriguitorii ] , iar faptul ca se investe enorm in instrumentele financiare derivate, care sunt greu de controlat, creste suspiciunea legata de aceasta criza mondiala.
Iar banii vor continua sa vina, sporind influenta pe care o au la nivel mondial corporatiile , care au ajuns atat de puternice incat reusesc sa influenteze dincolo de granite si frontiere, deciziile politice care se iau intr-o tara. Corporatiile , care au ajuns sa aiba bugete care depasesc veniturile realizate chiar si de mai multe tari la un loc, sunt in plin proces de extindere , ajungand sa aiba si cateva sute de mii de angajati [ o companie chineza raporta pe Reuters ca are 1,5 milioane de angajati ] , care depind total de ei, de salariile platite , si-au dat seama ca de fapt, numai controland economic masele si populatia planetei, pot sa ajunga sa conduca cu adevarat.
Practic, dupa doua razboaie mondiale, nimeni nu isi mai doreste sa se piarda vieti omnesti, pentru ca orice om este important atat prin prisma consumului pe care il realizeaza pe parcursul vietii, insa mai ales prin munca pe care o depune. Iar in cadrul noii ordini financiare mondiale este nevoie de extrem de multa forta de munca, asa cum acum 2000 de ani, regatele se luptau intre ele ca sa faca rost de cat mai multi sclavi, adica de forta de munca.
Inrobirea omului modern, prin credite, prin ipoteci, contracte de leasing, face ca acesta sa ajunga sa nu detina nimic, si sa fie nevoit sa munceasca cat mai mult din timpul vietii sale in slujba corporatiilor care le controleaza viata. S-a estimat faptul ca un american, intr-o viata de om, sta la serviciu circa 80 % din viata , si doar 20 % cu familia , iar procentul alocat familiei scade din ce in ce mai mult !
Ori, exact in momentul in care omenirea credea ca va ajunge sa duca un trai mai relaxat, criza financiara mondiala, vine sa aduca exact motivatia necesara omului sa mun ceasca mai mult, sa accepte mai usor scumpirile, sa accepte sa fie platit mai putin, doar ca sa isi salveze o casa , care de fapt nu este a lui ci trebuie platita la banca. " Omul trebuie tinut ocupat" spun politicienii, astfel incat , fiind zilnic stresat de grijile cotidiene, sa nu mai aiba timp sa gandeasca liber si sa isi dea seama ce anume se intampla in jurul lui.
Urban Iulian
Paradoxurile crizei financiare globale
de Alexandra Diaconu (Adevarul 2008-02-20)
Redactorul-şef al revistei „Foreign Policy", Moisés Naim, identifică cele trei contradicţii ale tensiunilor care au pus stăpânire pe economia globală.
De mai bine de şase luni, mediile financiare, autorităţile din toată lumea, presa şi practic toate organizaţiile şi comunităţile politice sau economice dezbat starea actuală a economiilor statale sau regionale şi vorbesc despre o criză, care a debutat în SUA, odată cu prăbuşirea pieţei imobiliare şi a creditelor cu grad ridicat de risc (subprime), şi care ameninţă acum economia mondială.
Cât va dura această criză, cât de severă va fi şi cum va reconfigura ea harta economiei mondiale nu ştie nimeni, iar opiniile exprimate sunt la fel de volatile precum pieţele de capital puternic sensibilizate de veştile proaste şi rezultatele economice mai mult sau mai puţin pesimiste.
Unii spun că o corecţie era normală şi deci previzibilă, în timp ce alţii vin cu previziuni sumbre cel puţin pentru cea mai importantă economie a lumii, SUA.
În toată această confuzie, care domneşte până şi în cercurile celor mai bine informaţi oameni ai planetei, redactorul-şef al revistei "Foreign Policy", ediţia americană, Moisés Naim, identifică totuşi trei paradoxuri care caracterizează criza financiară a prezentului.
Primul ar fi că lumea se arată surprinsă de un fenomen destul de nesurprinzător, dat fiind că economia globală suferea de mai mult timp de dezechilibre. "În Statele Unite ale Americii, deficitele comerciale şi fiscale deveneau nesustenabile, iar piaţa imobiliară supraîncălzită urma să se prăbuşească în curând. În consecinţă, cei care au anticipat această criză au spus că a fost o corecţie iminentă", explică Naim.
Al doilea paradox este dat de teama de o criză globală a creditării într-un moment în care lumea se scaldă practic în lichidităţi. În Occident, pieţele de creditare au devenit refractare la a oferi împrumuturi, din cauza dificultăţii de evaluare a riscului.
Banii sunt în Asia şi Orientul Mijlociu
Pierderile cauzate de investiţiile făcute pe piaţa subprime din SUA s-au propagat în sistemul financiar global şi nu se ştie practic în acest moment dimensiunea lor reală. Creditele vor rămâne greu de obţinut, atât timp cât marile bănci ale lumii vor continua să raporteze devalorizări ale activelor lor, din cauza investiţiilor făcute pe piaţa subprime din SUA.
În acelaşi timp, ţările din Asia şi Orientul Mijlociu se bucură de un surplus bugetar fără precedent. Primele au câştigat enorm din comerţ, în timp ce exportul de materii prime le-a adus celorlalte rezerve de bani atât de mari încât îşi pot permite investiţii mai riscante decât obligaţiunile de stat emise de Trezoreria SUA. "Astfel se face că peticele de deşert financiar coexistă cu rezervoare masive de bani lichizi.
Nimic nu ilustrează acest paradox mai bine decât fondurile suverane de investiţii - companii deţinute de stat şi pe care statul le foloseşte pentru a investi în alte companii străine - care reprezintă una din modalităţile prin care surplusurile bugetare pot fi folosite", spune redactorul-şef al "Foreign Policy", Moisés Naim.
Numai în ultimele luni, unele din aceste fonduri au investit o sumă estimată la 40 miliarde de dolari în bănci precum Citigroup, Merrill Lynch, Morgan Stanley şi UBS, toate puternic lovite de criza creditelor ipotecare.
Sistemul financiar trebuie reformat
Dar asta nu înseamnă neapărat că noii investitori sunt primiţi cu braţele deschise. Li se reproşează lipsa de transparenţă, dar şi faptul că strategia lor investiţională urmăreşte mai degrabă scopuri politice decât financiare.
Iar tocmai lipsa de transparenţă este al treilea paradox enunţat de jurnalistul de la "Foreign Policy", care spune că rareori informaţia a fost la fel de incompletă şi greu de interpretat ca acum, mai ales din cauza faptului că s-a ajuns la folosirea în exces şi la scară largă a unor instrumente financiare foarte sofisticate, precum derivativele, care sunt greu de evaluat şi deci cu un grad de risc greu de estimat.
"Economia globală se confruntă acum cu un monstru a cărui mărime, comportament şi itinerariu global rămân un mister. Nu ştim ce pagube va face, ce ţări sau ce industrii va lovi în continuare şi cum va răspune iniţiativelor guvernamentale precum pachetul de stimulare a economiei SUA. Dar există un lucru pe care îl ştim deja. Odată cu o astfel de criză, apare şi nevoia de o restructurare radicală a sistemului financiar global", conchide Moisés Naim.
(sursa: Blog Urban Iulian)
Printre cele mai ciudate aspecte ale acestei crize, este cel legat de fluxul financiar urias de bani care vine din statele arabe, catre bancile americane. O prima transa de circa 40 mld. usd au fost deja pompati in bancile americane aflate in prag de colaps, s-au cumparat actiuni, si nimeni nu a intrebat de unde vin banii, cine plateste banii [ oficial sunt fonduri de investitii controlate de statele arabe, insa cu precizie nu se stie exact cine sunt de fapt diriguitorii ] , iar faptul ca se investe enorm in instrumentele financiare derivate, care sunt greu de controlat, creste suspiciunea legata de aceasta criza mondiala.
Iar banii vor continua sa vina, sporind influenta pe care o au la nivel mondial corporatiile , care au ajuns atat de puternice incat reusesc sa influenteze dincolo de granite si frontiere, deciziile politice care se iau intr-o tara. Corporatiile , care au ajuns sa aiba bugete care depasesc veniturile realizate chiar si de mai multe tari la un loc, sunt in plin proces de extindere , ajungand sa aiba si cateva sute de mii de angajati [ o companie chineza raporta pe Reuters ca are 1,5 milioane de angajati ] , care depind total de ei, de salariile platite , si-au dat seama ca de fapt, numai controland economic masele si populatia planetei, pot sa ajunga sa conduca cu adevarat.
Practic, dupa doua razboaie mondiale, nimeni nu isi mai doreste sa se piarda vieti omnesti, pentru ca orice om este important atat prin prisma consumului pe care il realizeaza pe parcursul vietii, insa mai ales prin munca pe care o depune. Iar in cadrul noii ordini financiare mondiale este nevoie de extrem de multa forta de munca, asa cum acum 2000 de ani, regatele se luptau intre ele ca sa faca rost de cat mai multi sclavi, adica de forta de munca.
Inrobirea omului modern, prin credite, prin ipoteci, contracte de leasing, face ca acesta sa ajunga sa nu detina nimic, si sa fie nevoit sa munceasca cat mai mult din timpul vietii sale in slujba corporatiilor care le controleaza viata. S-a estimat faptul ca un american, intr-o viata de om, sta la serviciu circa 80 % din viata , si doar 20 % cu familia , iar procentul alocat familiei scade din ce in ce mai mult !
Ori, exact in momentul in care omenirea credea ca va ajunge sa duca un trai mai relaxat, criza financiara mondiala, vine sa aduca exact motivatia necesara omului sa mun ceasca mai mult, sa accepte mai usor scumpirile, sa accepte sa fie platit mai putin, doar ca sa isi salveze o casa , care de fapt nu este a lui ci trebuie platita la banca. " Omul trebuie tinut ocupat" spun politicienii, astfel incat , fiind zilnic stresat de grijile cotidiene, sa nu mai aiba timp sa gandeasca liber si sa isi dea seama ce anume se intampla in jurul lui.
Urban Iulian
Paradoxurile crizei financiare globale
de Alexandra Diaconu (Adevarul 2008-02-20)
Redactorul-şef al revistei „Foreign Policy", Moisés Naim, identifică cele trei contradicţii ale tensiunilor care au pus stăpânire pe economia globală.
De mai bine de şase luni, mediile financiare, autorităţile din toată lumea, presa şi practic toate organizaţiile şi comunităţile politice sau economice dezbat starea actuală a economiilor statale sau regionale şi vorbesc despre o criză, care a debutat în SUA, odată cu prăbuşirea pieţei imobiliare şi a creditelor cu grad ridicat de risc (subprime), şi care ameninţă acum economia mondială.
Cât va dura această criză, cât de severă va fi şi cum va reconfigura ea harta economiei mondiale nu ştie nimeni, iar opiniile exprimate sunt la fel de volatile precum pieţele de capital puternic sensibilizate de veştile proaste şi rezultatele economice mai mult sau mai puţin pesimiste.
Unii spun că o corecţie era normală şi deci previzibilă, în timp ce alţii vin cu previziuni sumbre cel puţin pentru cea mai importantă economie a lumii, SUA.
În toată această confuzie, care domneşte până şi în cercurile celor mai bine informaţi oameni ai planetei, redactorul-şef al revistei "Foreign Policy", ediţia americană, Moisés Naim, identifică totuşi trei paradoxuri care caracterizează criza financiară a prezentului.
Primul ar fi că lumea se arată surprinsă de un fenomen destul de nesurprinzător, dat fiind că economia globală suferea de mai mult timp de dezechilibre. "În Statele Unite ale Americii, deficitele comerciale şi fiscale deveneau nesustenabile, iar piaţa imobiliară supraîncălzită urma să se prăbuşească în curând. În consecinţă, cei care au anticipat această criză au spus că a fost o corecţie iminentă", explică Naim.
Al doilea paradox este dat de teama de o criză globală a creditării într-un moment în care lumea se scaldă practic în lichidităţi. În Occident, pieţele de creditare au devenit refractare la a oferi împrumuturi, din cauza dificultăţii de evaluare a riscului.
Banii sunt în Asia şi Orientul Mijlociu
Pierderile cauzate de investiţiile făcute pe piaţa subprime din SUA s-au propagat în sistemul financiar global şi nu se ştie practic în acest moment dimensiunea lor reală. Creditele vor rămâne greu de obţinut, atât timp cât marile bănci ale lumii vor continua să raporteze devalorizări ale activelor lor, din cauza investiţiilor făcute pe piaţa subprime din SUA.
În acelaşi timp, ţările din Asia şi Orientul Mijlociu se bucură de un surplus bugetar fără precedent. Primele au câştigat enorm din comerţ, în timp ce exportul de materii prime le-a adus celorlalte rezerve de bani atât de mari încât îşi pot permite investiţii mai riscante decât obligaţiunile de stat emise de Trezoreria SUA. "Astfel se face că peticele de deşert financiar coexistă cu rezervoare masive de bani lichizi.
Nimic nu ilustrează acest paradox mai bine decât fondurile suverane de investiţii - companii deţinute de stat şi pe care statul le foloseşte pentru a investi în alte companii străine - care reprezintă una din modalităţile prin care surplusurile bugetare pot fi folosite", spune redactorul-şef al "Foreign Policy", Moisés Naim.
Numai în ultimele luni, unele din aceste fonduri au investit o sumă estimată la 40 miliarde de dolari în bănci precum Citigroup, Merrill Lynch, Morgan Stanley şi UBS, toate puternic lovite de criza creditelor ipotecare.
Sistemul financiar trebuie reformat
Dar asta nu înseamnă neapărat că noii investitori sunt primiţi cu braţele deschise. Li se reproşează lipsa de transparenţă, dar şi faptul că strategia lor investiţională urmăreşte mai degrabă scopuri politice decât financiare.
Iar tocmai lipsa de transparenţă este al treilea paradox enunţat de jurnalistul de la "Foreign Policy", care spune că rareori informaţia a fost la fel de incompletă şi greu de interpretat ca acum, mai ales din cauza faptului că s-a ajuns la folosirea în exces şi la scară largă a unor instrumente financiare foarte sofisticate, precum derivativele, care sunt greu de evaluat şi deci cu un grad de risc greu de estimat.
"Economia globală se confruntă acum cu un monstru a cărui mărime, comportament şi itinerariu global rămân un mister. Nu ştim ce pagube va face, ce ţări sau ce industrii va lovi în continuare şi cum va răspune iniţiativelor guvernamentale precum pachetul de stimulare a economiei SUA. Dar există un lucru pe care îl ştim deja. Odată cu o astfel de criză, apare şi nevoia de o restructurare radicală a sistemului financiar global", conchide Moisés Naim.
(sursa: Blog Urban Iulian)
1 comentarii:
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
